Mulți părinți îmi pun întrebarea: ”De ce nu funcționează pedepsele pe termen lung?”. Problema este una reală. Deși părinții folosesc cu succes pedepsele timp de mai mulți ani  (de ex: confiscarea telefonului, a tabletei sau tăierea timpului la televizor), comportamentele nedorite ale copiilor persistă, ba chiar se înrăutățesc în loc sa dispară. Adevărul este că pedeapsa, deși este o metodă a psihologiei comportamentale care funcționează pe termen scurt și mediu, pe termen lung ea este o strategie defectuoasă.

Punctele nevralgice ale folosirii pedepselor:

Utilizarea pedepselor creează doar ceea ce se cheamă motivație extrinsecă, externă

Copilul nu dezvoltă valori și skilluri de auto-reglare atunci când se comportă într-un fel doar ca să evite pedepsele. Este o situație similară cu cea când șoferii depășesc viteza legală în lipsa unui echipaj de poliție sau a unui aparat radar care să-i verifice. Prin utilizarea pedepselor îi învățăm pe copii mai degrabă să se întrebe ”mă va prinde cineva dacă încalc acum o regulă?” în loc să își pună întrebarea ”este acest comportament spre binele meu?”.

Îi învață pe copii ce să NU facă, nu și ce să facă

Putem să ne imaginăm că intrăm într-un restaurant și când dăm comanda spunem ”nu vreau pește”. Pentru cel care ne servește va fi ușor să ghicească dacă dorim pui, vita, porc sau dacă suntem vegetarieni sau dacă dorim doar o cafea și un cheesecake? Nu!

Un alt mecanism care se activează este acela al ignorării negațiilor – ce credeți că se întâmplă când impunem cuiva să nu se gândească la un elefant roz? Se va gândi exact la un elefant roz! Pedepsele ne fac să ne concentrăm pe comportamentul indezirabil, dar nu ne oferă o alternativă – ceva ce ar trebui să facem.

Pedepsele au un termen de valabilitate, nu pot funcționa la nesfârșit

O pedeapsă are o anumită intensitate – ”nu mai primești tableta o zi”, o săptămână, o lună, dar intensitatea nu poate crește la infinit. La un moment dat ne lovim de predarea armelor – bine, ia-mi tableta de tot, nu mă mai interesează. În acel moment copilul realizează că puterea este la el ”pot suporta orice îmi faci” și pedeapsa își pierde orice utilitate.

Problema consecvenței

Pentru ca pedeapsa să funcționeze, un comportament indezirabil trebuie taxat de fiecare dată. Dacă nu suntem acolo sau dacă pur și simplu suntem prea obosiți sau nu e locul potrivit pentru a aplica pedeapsa, prin această omisiune părintele de fapt întărește comportamentul nedorit și învață copilul că poate scăpa basma curată chiar dacă încalcă regulile.

Pedepsele atrag după ele și necesitatea recompenselor

După fiecare pedeapsă avem nevoie de minim 2-3 interacțiuni pozitive cu copilul sau recompense oferite pentru ca relația să nu se transforme într-una de teroare și stress continuu. Dacă facem un calcul, în cazul în care pedepsim copilul de mai multe ori într-o zi vom rămâne repede fără recompense pe care le putem oferi. In deosebi dacă programul părintelui și al copilului sunt încărcate, nu vom avea nici timp să oferim acele recompense.

Se deteriorează lucrul cel mai important: relația părinte-copil

Deși jobul nostru este să le fim părinți și nu prieteni sau parteneri de viață și e nevoie să facem și munca grea de a suporta să ne vedem copiii suferind pentru binele lor pe termen lung, fiecare pedeapsă știrbește câte puțin relația părinte-copil. Utilizarea pedepselor în mod frecvent creează distanțare, resentimente și în final deconectare. Copiii care se simt deconectați de părinții lor, în afară de faptul că îi vom vedea doar de sărbători atunci când vor deveni adulți, își pierd motivația, nu adoptă valorile familiei și sunt mult mai predispuși la comportamente riscante.

Momentul în care este aplicată

Prin definiție, pedeapsa este primită la sfârșitul unui comportament, astfel încât copilul nu poate fi sigur de la început dacă va fi pedepsit sau nu și chiar se poate bucura de rezultatul comportamentului înainte să fie pedepsit. Acest tip de feedback întârziat specific pedepsei este mai puțin eficient decât setarea așteptărilor clare dinainte.

Ce funcționează? Consecințele logice!

Alternativa la pedeapsă nu este permisivitatea, ci consecințele logice. Vestea mai puțin bună este că implementarea lor necesita un efort inițial si susținut mai mare din partea părinților. Pe termen mediu și lung totuși, se obține o relație apropiată cu copilul, îi crește gradul de motivație intrinsecă – internă și își dezvoltă skill-uri de rezolvare de probleme.

Consecințele logice sunt rezultatele directe ale faptelor copilului și au legătura cu comportamentul său. Ele țin seama de respectul pentru copil și libertățile sale și sunt mai degrabă orientate către procesul de învățare.

Pentru a aplica consecințe logice, elementul esențial este să facem o pauză înainte de a reacționa. De asemenea, părintele are nevoie să prevadă și să planifice, pentru a-i putea expune copilului dinainte care sunt consecințele posibile ale faptelor sale. Alte elemente importante în aplicarea consecințelor sunt consistența și necesitatea antrenării toleranței la disconfort a părintelui. De multe ori suntem tentați să rezolvăm problemele copiilor noștri pentru a-i feri de consecințele negative ale faptelor lor sau pentru că noi înșine nu avem o toleranță suficientă la disconfortul de a-i vedea suferind consecințele.

Acest skill de parenting nu este unul firesc, fără un antrenament în acest sens neputând fi pus în practică. De cele mai multe ori ne creștem copiii într-un mod similar cu cel în care am fost crescuți și noi, realizând la un moment dat ca ne-am transformat fără să vrem într-unul dintre părinții noștri.

Situații cu care părinții se pot lupta:

• Repetarea aceleiași pedepse nu mai funcționează;
• Părintele este acuzat că este ”o mamă rea” sau ”un tată rău”;
• Deteriorarea relației dintre părinte și copil;
• Părintele nu știe ce să facă în loc să-și pedepsească copilul

Consilierea parentală poate ajuta! După câteva întâlniri se pot schimba tipare de comportament și relaționare în care familia a rămas blocată.

Ce putem lucra împreună:

• Să identificăm comportamentul și nevoia din spatele lui care declanșează o pedeapsă;
• Să găsim consecințele logice ale fiecărui comportament indezirabil care să se potrivească și să fie în ton cu valorile familiei;
• Să exersăm aptitudini de reglare emoțională necesare pentru a ne păstra calmul în situațiile tensionate cu copilul;
• Să construim rutine care pot preveni problemele înainte ca acestea să apară;
• Să reparăm relația părinte-copil prin focusul pe ariile de interes ale copilului.