Momentele in care ne pierdem controlul sunt adeseori si momentele în care psihicul noastru încearcă din greu să ne țină în siguranță.
Imaginează-ți un ibric pus pe foc pe aragaz. Înainte ca sa te apropii cu mana de el știi deja instinctiv că este fierbinte. Nu e nevoie să-l atingi pentru a ști consecințele – mintea ta a creat deja o copie fidelă a realității cu ajutorul căreia a prezis că te poți arde, durerea și regretul de după aceea. Abilitatea noastră remarcabilă de a prezice viitorul și de a simula scenarii viitoare posibile ne-a ținut în viață timp de mii de ani.
Diferența dintre anxietate și frică o reprezinta absența sau prezența unui stimul extern care determină apariția fricii. În cazul anxietății, stimulul extern lipsește, frica făcându-și apariția chiar dacă realitatea nu o impune pe moment.
Din punct de vedere evolutiv, în afara de factorii exterin ai lumii în care trăim astazi, a creșterii cantității de informație pe care creierul nostru o procesează de ordinul miilor de ori față de acum câteva zeci de ani, a vitezei cu care trăim și luam decizii, a capacității din ce în ce mai mare de a ne controla mediul înconjurător și de a creea spații sigure în care să trăim, mai intervine și factorul genetic. Oamenii anxioși nu se urcă în locuri înalte, stau întotdeauna cel mai aproape de ieșirea unui loc aglomerat, au grija mai mare de sănatatea lor, evită conflictele și, prin aceste comportamente, își asigura perpetuarea trasăturilor. Din păcate, deși aceste trasături pot fi deosebit de utile pentru supraviețuire și perpetuarea speciei, ele pot avea un efect diametral opus pentru bunăstarea psihică. Natura însă nu este preocupată de fericirea omului, sarcina de a fi fericit revenindu-i fiecăruia dintre noi.
Creierul nostru face predicții pe baza experiențelor trecute, dar și pe baza lucrurilor învățate sau auzite din mediul înconjurător. Această funcționalitate a fost și este deosebit de utila, dacă v-ați intrebat vreodată cum au descoperit oamenii care plante sunt otravitoare și care sunt comestibile o sa ajungeți la concluzia ca au facut predicții pe baza experiențelor trecute.
Anxietatea a existat dintotdeauna, existând și basme în care se face haz de necaz – vedeți povestea cu drobul de sare. Daca ar fi atât de ușor cum este să ne dăm seama că o temere de-a noastra este nefondată, anxietatea ar fi fost de mult tratată, din păcate însă mecanismele emoționale le anulează pe cele cognitive în momentele de criză, dând astfel naștere la comportamente și somatizări nedorite.
De multe ori, oamenii afectați de anxietate sunt în stare de veghe dar nu au controlul asupra propriilor gânduri si a propriului corp. Emoțiile preiau volanul și controează totul până când avem percepția că pericolul a trecut. Omul știe că se confruntă doar cu anxietatea dar se simte neajutorat și cade pradă acesteia.
Din fericire, există soluții pentru a trata anxietatea, atat cognitive, comportamentale, cât și somatice. O abordare integrată și mai ales, asumată, poate avea rezultate spectaculoase. Deși rezultate pozitive se pot vedea într-un timp relativ scurt, este crucial sa ne amintim că aceste mecanisme psihice s-au format de-a lungul unui vieții și a generațiilor și că efortul și consecvența, alaturi de conștientizare, sunt singurele unelte de care dispunem pentru a ne crește calitatea vieții.