Acest material este despre importanța adaptării comportamentului părinților la vârsta și la stadiul de dezvoltare al copilului.
Atunci când mămica își face instinctiv vocea ca de personaj drăguț de desene animate când vorbește cu puiul ei, ea de fapt încearcă să găsească un limbaj comun prin care să ajungă la el. Părinții știu așadar în mod intuitiv că ai lor copii au nevoie de abordări diferite la vârste diferite. Teoriile și studiile științifice din spatele acestor stadii de dezvoltare ne pot ajuta să devenim mai buni în călătoria cu obstacole a parentingului modern.
Ciclurile de 7 ani din antropozofie oferă o abordare simplistă, dar deosebit de utilă pentru stadiile de dezvoltare ale copilului:
- de la naștere la 7 ani copilul învață prin imitație și explorare – cultivarea voinței-, lumea este bună, iar autoritatea este una blândă (ca o bunică iubitoare);
- de la 7 la 14 ani lumea pentru copil este frumoasă, se cultivă simțirea, iar copilul are nevoie de o autoritate în preajma sa pe care să o îndrăgească (învățătoarea, diriginta);
- de la 14 la 21 de ani copilul își cultivă gândirea, inclusiv cea abstractă, autoritatea este mai degrabă camaraderie (pe orizontală), iar lumea este adevărată.
Stadiile de dezvoltare ale inteligenței dezvoltate de Jean Piaget sunt patru la număr:
- stadiul senzorio-motor de la 0 la 2 ani, unde învățarea se realizează prin interacțiuni fizice și experiențe senzoriale;
- stadiul preoperator de la 2 la 7 ani, practic perioada pre-școlară, în care copilul își dezvoltă limbajul și gândirea simbolică dar nu reușește să stăpânească logica și perspectiva celorlalți;
- stadiul operațiilor concrete de la 7 la 11 ani, în care copilul dezvoltă gândirea logică despre evenimente concrete (învață adunarea folosind bețișoare pentru că are nevoie să le vadă);
- stadiul operațiilor formale, de la 12 ani în sus, când se dezvoltă gândirea abstractă, formală și logică.
Exemple pentru fiecare stadiu de dezvoltare în parte:
Unui copil de 5 ani, nu ii putem explica logic ceva pentru că nu are creierul dezvoltat pentru a înțelege. De exemplu, atunci când copilul de 5 ani refuză să împartă, o discuție despre generozitate nu este utilă. În schimb, părinții pot da exemple de generozitate, împărțind lucruri cu alții și pot, de asemenea, să stabilească cu blândețe reguli legate de împărțit.
Copilul dezvoltă mai întâi forțele de voință si de afectivitate si abia apoi gândirea. De aceea, timpul petrecut în fața ecranului poate supra-stimula cognitiv un copil înainte că bazele emoționale să fie dezvoltate. În primul septenal, e nevoie să limităm timpul de ecran pe cât posibil și să ne focusăm pe joacă, povești și experiențe în lumea reală.
Un copil de 8 ani nu poate lucra cu noțiuni abstracte și nu poate înțelege valori cum ar fi “să fie de încredere”. La vârsta asta au nevoie de responsabilități în casă potrivite vârstei lor și consecințe și recompense clare pentru acțiunile lor.
În adolescență, tinerii au mai multă încredere în colegii lor decât în părinții și profesorii lor. De aceea, anturajul în care copilul crește capătă o importanță crucială. Atunci când adolescentul nu este de acord cu regulile sau tradițiile familiei, este important să nu ii respingem opinia ci să ne angajăm într-un dialog autentic despre valori, recunoscându-i dreptul de a-și forma o opinie diferită de a noastră.
Astăzi, tehnologia modernă și schimbările din societate au modificat aceste stadii tradiționale de dezvoltare. Copiii se confruntă cu o expunere timpurie la concepte abstracte, timp mai puțin pentru activitate fizică și mai multă stimulare cognitivă înaintea dezvoltării emoționale. Ca părinți, avem nevoie să fim conștienți de tendințele naturale de dezvoltare ale copiilor, fără însă a evita complet progresul tehnologic, abordând echilibrat dezvoltarea naturala a capacităților copilului.
Înțelegerea stadiilor de dezvoltare nu implică plasarea copilului într-o categorie rigidă în funcție de vârstă, ci mai degrabă să observăm în ce stadiu de dezvoltare se afla copilul nostru (și nu unde ne-am dori sau ne imaginam că este) și să ne comportăm ca atare pentru a-i crea condiții pentru o dezvoltare sănătoasă care îl va urma întreaga viață.