Supraviețuirea umană a fost modelată de capacitatea noastră de a anticipa și de a prezice potențialele amenințări viitoare. Evolutiv vorbind, oamenii sunt mai atenți la probleme și la rezultatele negative decât la cele pozitive. Acest instinct de supraviețuire ne obligă să ne concentrăm asupra a ceea ce ar putea merge prost, mai degrabă decât asupra a ceea ce merge deja bine. De exemplu, o persoană poate locui într-un apartament confortabil, dar atenția sa este mai probabil să fie atrasă de o mașină stricată. În ciuda faptului că asigurarea unei locuințe stabile rezolvă o problemă de viață semnificativă – adăpostul – atenția noastră mentală se îndreaptă adesea către ceea ce lipsește sau funcționează defectuos. Este puțin probabil să sărbătorim situația noastră stabilă în fiecare zi, chiar dacă pierderea acesteia ar putea avea consecințe mult mai dureroase, cum ar fi nesiguranța financiară sau chiar lipsa unei locuințe. În momentul în care apare o problemă, cum ar fi defectarea unei mașini, mintea noastră acordă prioritate rezolvării acesteia.

Acest fenomen își are rădăcinile în tendința negativă naturală a creierului nostru, un concept explorat în literatura psihologică. Tendința de negativitate sugerează că oamenii sunt mai receptivi la stimuli negativi, deoarece ne ajută să abordăm amenințările mai eficient (Baumeister et al., 2001). Deși acest lucru poate fi util pentru supraviețuire, are dezavantajul de a putea duce la nemulțumire cronică și stres. La urma urmei, într-o lume în care ceva pare să meargă întotdeauna prost – fie că este vorba de un aparat electrocasnic stricat sau de ratarea unui termen limită la serviciu – rezolvarea permanentă a problemelor ne poate lăsa într-o stare de anxietate aproape constantă.

În plus, oamenii au tendința de a înlocui un set de probleme cu altul. De exemplu, o persoană care petrece ani de zile economisind pentru o mașină se poate simți ușurată și fericită pentru o scurtă perioadă după achiziționarea acesteia, dar curând apar noi preocupări, cum ar fi costurile de întreținere sau următorul obiectiv financiar. Acest ciclu poate fi comparat cu ceea ce terapeuții cognitiv-comportamentali (TCC) numesc „adaptare hedonică” (Lyubomirsky, 2011). Acesta explică de ce, după atingerea unui obiectiv sau obținerea unui obiect dorit, satisfacția derivată din acesta dispare în timp, iar noi dorințe sau griji îi iau locul.

În plus, atunci când vine vorba de anxietățile legate de sănătate, oamenii cad adesea într-un ciclu de ruminație. Acest model, cunoscut sub numele de „anxietate de sănătate”, implică îngrijorarea constantă cu privire la simptome și căutarea de reasigurări, fie de la medici, fie de pe internet, doar pentru a găsi o ușurare temporară înainte ca îndoielile să reapară (Abramowitz & Braddock, 2008). Pe termen lung, acest lucru poate alimenta un ciclu de stres și nemulțumire inutile, contribuind la o perspectivă generală negativă.

Un potențial antidot la acest ciclu de nemulțumire perpetuă constă în atenția și reformularea obiectivelor. Mindfulness, așa cum este discutată de cercetători precum Jon Kabat-Zinn (2003), pune accentul pe concentrarea asupra momentului prezent, mai degrabă decât pe fixarea asupra rezultatelor viitoare. În mod similar, psihologia cognitiv-comportamentală încurajează persoanele să își redefinească valorile și obiectivele într-un mod care să pună accentul pe proces și nu pe rezultatul final. De exemplu, în loc să se concentreze exclusiv asupra rezultatului final al achiziționării unei mașini, o persoană poate obține satisfacție din pașii premergători acestuia – acțiunile zilnice, deciziile și sacrificiile care contribuie la atingerea obiectivului respectiv.

Prin mutarea accentului de la atingerea unui obiect sau a unei etape specifice la aprecierea călătoriei către acesta, putem atenua potențial nemulțumirea care provine din adaptarea hedonică. Această reorientare ne permite să rămânem ancorați în momentul prezent și să găsim un scop în acțiunile progresive pe care le întreprindem zilnic. După cum a remarcat filosoful Epictetus, „nu ceea ce ți se întâmplă contează, ci modul în care reacționezi”, subliniind importanța percepției și reacției noastre la provocările vieții.

În concluzie, în timp ce oamenii pot fi condiționați biologic pentru a se concentra pe aspectele negative ca mecanism de supraviețuire, putem contracara această tendință prin reformularea conștientă a obiectivelor noastre și adoptarea unei abordări mai atente. Prin găsirea valorii în proces și în momentul prezent, mai degrabă decât în rezultatul final, putem promova un sentiment mai mare de împlinire și putem reduce ciclul nesfârșit al nemulțumirii.

Bibliografie

• Baumeister, R. F., Bratslavsky, E., Finkenauer, C., & Vohs, K. D. (2001). Răul este mai puternic decât binele. Review of General Psychology, 5(4), 323-370. https://doi.org/10.1037/1089-2680.5.4.323

https://psycnet.apa.org/record/2018-70020-001

• Lyubomirsky, S. (2011). Adaptarea hedonică la experiențe pozitive și negative. În S. Folkman (Ed.), The Oxford Handbook of Stress, Health, and Coping (pp. 200-224). Oxford University Press.

https://psycnet.apa.org/record/2010-25086-011

• Abramowitz, J. S., & Braddock, A. E. (2008). Hipocondriaza și anxietatea de sănătate: Un ghid pentru clinicieni. Springer.

https://pubengine2.s3.eu-central-1.amazonaws.com/preview/99.110005/9781616763251_preview.pdf

• Kabat-Zinn, J. (2003). Intervenții bazate pe Mindfulness în context: Trecut, prezent și viitor. Psihologie clinică: Știință și practică, 10(2), 144-156. https://doi.org/10.1093/clipsy.bpg016

https://psycnet.apa.org/record/2003-03824-002

• (2008). Discursurile lui Epictetus. Tradus de George Long. Dover Publications (Lucrarea originală publicată c. 108 d.Hr.).