Termenii de psihopatie și sociopatie sunt adesea utilizați în mod interschimbabil, dar există unele diferențe în modul în care au fost conceptualizați din punct de vedere istoric. Este important de reținut că acești termeni nu sunt recunoscuți în mod oficial ca fiind tulburări distincte în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM-5). În schimb, DSM-5 folosește diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială (ASPD) pentru a cuprinde atât trăsăturile psihopatice, cât și cele sociopatice.
Tulburarea de personalitate psihopată — denumită și psihopatie — este o tulburare mentală caracterizată prin comportament amoral, egoism extrem și deficite interpersonale, cum
ar fi grandoarea, aroganța, falsitatea și lipsa generală a empatiei. Sunt, de asemenea, observate deficite de ordin afectiv, cum ar fi lipsa vinovăției și a remușcării.
Personalitatea sociopată — cunoscută și sub numele de sociopatie — este o tulburare mentală caracterizată prin comportament amoral și infracțional și printr-un sentiment redus de
responsabilitate morală. Indivizii cu această tulburare tind să acționeze în mod spontan, în moduri nepotrivite, fără a se gândi la consecințe. Pot fi nervoși, ușor iritabili și rapizi în manifestarea furiei.
Criteriul optim de diagnostic pentru tulburarea de personalitate antisocială tulburare este comportamentul infracțional, agresiv, impulsiv și iresponsabil.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate antisocială:
Pentru a primi un diagnostic de tulburare de personalitate antisocială, indivizii trebuie să prezinte modele de comportament de durată care demonstrează o lipsă de respect pentru drepturile celorlalți, de obicei începând din adolescență sau de la începutul vieții adulte. Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM-5) prezintă următoarele criterii pentru diagnosticarea TSAP:
- Lipsa remușcărilor sau a vinovăției: O nepăsare constantă față de sentimentele celorlalți, combinată cu o lipsă de remușcări pentru acțiunile care îi rănesc sau îi manipulează pe ceilalți.
- Comportament manipulator: Utilizarea regulată a înșelăciunii și a manipulării pentru câștig personal sau plăcere.
- Impulsivitate: Acțiunea la impuls fără a lua în considerare consecințele potențiale.
- Tendințe agresive: Implicare frecventă în altercații fizice sau acte de agresiune.
- Încălcarea normelor sociale: Implicarea repetată în comportamente care constituie motive de arestare.responsabilitate: Lipsa de responsabilitate și eșecul de a-și îndeplini obligațiile sau de a onora angajamentele financiare.
- Lipsa de empatie: Demonstrarea unei incapacități sau a unei lipse de dorințe de a recunoaște sau de a înțelege emoțiile și experiențele altora.
Prevalența acestei tulburări a fost estimată între 0,2 și 3,3% în populația generală. Cu toate acestea, este mai mare de 70% la populația masculină cu tulburări legate de consumul de alcool
și de substanțe din clinici, penitenciare și alte contexte medico-legale.
Metode de tratament pentru tulburarea de personalitate antisocială:
În timp ce tulburarea de personalitate antisocială prezintă provocări semnificative, o combinație de intervenții terapeutice poate ajuta la gestionarea simptomelor și la promovarea schimbărilor comportamentale pozitive. Metodele de tratament pentru ASPD includ, de obicei, următoarele:
Psihoterapia:
a. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Se concentrează pe identificarea și modificarea tiparelor de gândire distorsionate și a comportamentelor disfuncționale.
b. Terapia comportamentală dialectică (DBT): Ajută persoanele să reglementeze emoțiile, să îmbunătățească abilitățile interpersonale și să dezvolte mecanisme de adaptare.
c. Terapia de grup: Oferă un mediu de susținere pentru persoanele cu TSAE pentru a-și îmbunătăți abilitățile sociale și abilitățile empatice.
Medicamente:
Medicamentele nu reprezintă un tratament direct pentru TSAE în sine, dar anumite simptome, cum ar fi agresivitatea, impulsivitatea sau afecțiunile concomitente, cum ar fi depresia sau anxietatea, pot fi gestionate cu medicamente adecvate. Medicamentele psihiatrice sunt prescrise de la caz la caz de către un psihiatru calificat.
Formarea abilităților sociale:
Aceste intervenții se concentrează pe dezvoltarea abilităților prosociale, a empatiei și a recunoașterii emoționale pentru a îmbunătăți relațiile interpersonale și a reduce comportamentele antisociale.
Managementul furiei și al stresului:
Tehnici precum exercițiile de relaxare, strategiile de gestionare a furiei și tehnicile de reducere a stresului pot ajuta persoanele în gestionarea tendințelor impulsive și agresive.
Servicii de susținere:
Colaborarea cu serviciile sociale, formarea profesională și programele de reabilitare poate oferi sprijin în domenii precum ocuparea forței de muncă, locuințe și reintegrarea în comunitate, reducând astfel riscul de recidivă.
Bibliografie:
Len Sperry – Tulburările de personalitate din DSM-5